Octavian si Veturia Goga

La 1 noiembrie 1919, Octavian Goga este numit ministru în noul guvern al României condus de Alexandru Vaida Voievod.

Delegaţia românilor ardeleni care a purtat tratative cu primul ministru al Ungariei, contele István Tisza (1913)

Deși nu se pronunţase încă divorţul de prima sa soţie, Hortensia Cosma, Goga angajase o relaţie discretă, trainică, pasională, de durată, cu Veturia Mureșan, căsătorită Triteanu, fata preotului protopop din Sebeș, Zevedei Mureșan, pe care o cunoștea din timpul studiilor gimnaziale de la Sibiu. Veturia îl însoţește pe Goga la București, plănuind împreună ca, după divorţ, să se căsătorească.
La depărtare de 1000 de kilometri, la Budapesta, destinele lui Ady Endre și al Bertei Boncza (Csinszka) evoluau dramatic. În anul 1918, Ady suferă un puternic atac cerebral care îi afectează vorbirea. Deși în octombrie 1918 Ady este ales președinte al Academiei Vörösmarty, nu poate participa la manifestarea publică desfășurată cu acest prilej și nu poate răspunde onorantei dovezi de preţuire a concetăţenilor săi. De altfel, la 27 ianuarie 1919 poetul încetează din viaţă pe un pat de spital, la Budapesta. Este înmormântat la cimitirul Kerepesi din capitala Ungariei.

Disperată, rămasă singură, derutată de schimbările revoluţionare provocate de revoluţia bolșevică a lui Kun Béla și de înnăbușirea în sânge a acesteia cu ajutorul armatei române, alarmată de zvonurile care soseau de la Ciucea privind jefuirea domeniului său rămas fără stăpân, soţia lui Ady se decide să nu se mai întoarcă în Ardeal. Va continua să trăiască la Budapesta, recăsătorindu-se, în cele din urmă, cu pictorul Márffy Ödön.

Pe de altă parte, la București, pentru Octavian Goga - vechiul și fidelul prieten al lui Ady Endre, care în anul 1912 luase poziţie publică în apărarea lui Goga întemniţat la Seghedin pentru delict de presă - mijeau zorile unei tumultoase și spectaculoase afirmări politice. De la 1 decembrie 1918 și până la 13 martie 1920, Goga va ocupa funcţia de ministru al Instrucţiunii Publice și Cultelor în guvernul condus de Alexandru Vaida Voievod. La 19 decembrie 1919, Octavian Goga ţine pentru prima oară un discurs în noul Parlament al României, însoţit de regretele tainice ale Veturiei, care nu putuse fi de faţă. În urma discursului fulminant din Parlament, Goga nota în jurnalul “Florile Tăcerii” - un jurnal-corespondenţă sui-generis între cei doi îndrăgostiţi:

Programul meu de viaţă se rezumă în două cuvinte, cu tot farmecul lor senin și nemăsurat. Numai trei lucruri vreau în mobilierul casei noastre: Dragostea ta, Sănătatea ta, Cântecul tău și vom fi fericiţi

În ajunul Crăciunului, la 24 decembrie 1919, Goga nota în același jurnal: Moș Crăciun, de două mii de ani, nu știe o colindă mai frumoasă ca sărutarea ta. În preajma Anului Nou, în același jurnal, Goga nota distihul jucăuș:
Cu anul ce se duce, ce pot să-ţi fac cadou?
Tot inima mea veche ţi-o dau de anul nou!

Pe plan politic, cariera lui Goga înaintează prodigios. Noul guvern condus de Alexandru Averescu îi oferă, la 18 martie 1920, portofoliul de Ministru de Stat, iar la 13 iunie devine ministru la Culte și Arte, unde va rămâne până la 17 decembrie 1921, când se va forma guvernul condus de liberalul Take Ionescu.

În așteptarea pronunţării divorţului dintre Hortensia Cosma și Octavian Goga, Veturia se va retrage la 25 aprilie 1920 la Mânăstirea Zamfira (Teleajen), în apropiere de București. În timpul acestui sejur care se prelungea, caută o casă unde să-și întemeize noua familie împreună cu Octavian. La 9 mai 1920, în timpul unei plimbări prin împrejurimile Mânăstirii, descoperă „o casă într-o pădure cu trei tei bătrâni. Printre pomi nu s-a văzut decât o terasă mare. Nu mă puteam opri pentru că nu știam dacă e locuită, de cine se ţine și altele. Interesându-mă la stăreţie am aflat următoarele date. Este o casă prea frumoasă, mare, ridicată de abia 10 ani, de un domn - G. Ionescu - a cărui moșie va fi împărţită la ţărani, rămânându-i numai pădure și vie. Iar casa cu moșie puţină vrea s-o vândă. Ar fi pentru noi un cuib admirabil. Am hotărât cu maica Fervonia că miercuri vom merge cu trăsura stăreţiei s-o vedem mai aproape. La București îl voi însărcina pe J(ean) Steriadi (pictorul) să vorbească cu proprietarul - știind de la Nora (Steriadi) că sunt buni prieteni. Ce-o vrea Dumnezeu și Tavi. Dacă vom reuși nu mai mergem în străini și venim aicea și ne ascundem de lume.”


La 22 iunie 1920, la București, se pronunţă divorţul lui Octavian Goga de Hortensia (născută Cosma). Acesta îi comunica victorios-patetic Veturiei: Libertatea mi-am recucerit-o. Ți-o dau ţie!
De la Mânăstirea Suzana (Prahova) unde se afla câteva zile mai târziu, pe 27 iunie, Veturia îl anunţa triumfătoare pe Octavian Goga : Am găsit și „hotărât” un loc de așezământ în pădurea de la Cheia. Dacă vom reuși să ni-l facem, vom avea colţul nostru de liniște, aproape de Dumnezeu și departe de lume. Vom fi cu picioarele pe pământ, dar vom trăi în cer...
Abia la sfârșitul lunii octombrie se pronunţă sentinţa de divorţ dintre Veturia și Lazăr Triteanu. Pe 25 octombrie 1920, Veturia îi scria lui Goga: Tavi, azi mi-am câștigat prin sancţiuna legii numele meu de-acum 17 ani (Veturia Mureșan), acel nume care, de atunci, trebuia să stea alături de-al tău. Întârzierea asta zadarnică și goală voi s-o rectific prin curăţenia, dragostea și bunătatea mea.
În aceeași zi veni răspunsul prompt al lui Octavian Goga: Două libertăţi se unesc pe veci. Dăruindu-se una alteia!

Veturia şi Octavian Goga la Ciucea (dreapta) si la Sinaia (strânga)

Abia pe 15 ianuarie 1921 se celebrează cununia civilă între cei doi. Noua familie decide să dea curs apelului Csinszkăi de a cumpăra de la aceasta fostul domeniu de la Ciucea, în amintirea vechii prietenii care îi lega pe cei doi poeţi aparţinând unor naţiuni vecine, dar diferite. Pe 14 iunie 1921, noua familie pleacă la Ciucea, după perfectarea contracului de vânzare-cumpărare a domeniului Boncza cu Csinszka Boncza. Vechiul Conac de vânătoare de la Cheile Ciucii este preluat de noii proprietari care se decid să-l reconstruiască, transformându-l într-o reședinţă demnă de un ministru.

Conacul lui Boncza Miklós (dreapta) şi Castelul construit de Octavian şi Veturia Goga