Mausoleu

Monumentul funerar s-a realizat prin stradaniile extraordinare ale Veturiei Goga care noteaza într-un jurnal: “În primavara anului 1938 ne plimbam prin gradina când, dupa o hotarâre definitiva, am desemnat locul unde sa ridicam mormântul. Astfel îi cunosteam dorinta.” De altfel, în testamentul redactat în mai 1936, cu exact doi ani înaintea mortii sale, Goga afirma: “…Doresc sa fiu îngropat la Ciucea, daca nevasta mea va putea sa faca o cripta, unde sa se aseze si ea spre odihna de veci, dupa o viata plina de goana si de chinuri în slujba altora…”

În vederea ridicarii unui monument cât mai reprezentativ, vaduva poetului se adreseaza în vara lui 1938 lui Constantin Brâncusi cu care se întâlneste la Bucuresti, rugându-l sa realizeze lucrarea. Sculptorul este de acord si îi sugereaza Veturiei Goga sa faca o piatra de mormânt dintr-o marmura verde, ca o flacara. Veturia accepta ideea si îi trimite o scrisoare prin care îl roaga pe marele sculptor sa vina la Ciucea sa se apuce de lucru, sau, macar, sa trimita un plan arhitectural. Brâncusi raspunde prompt ca întotdeauna a început si a terminat o lucrare cu dalta în mâna si ca, în consecinta, nu îi trimite nici un plan. Veturia Goga nu are rabdare sa astepte si se adreseaza celui mai important arhitect al momentului, una din personalitatile reprezentative ale domeniului, G.M. Cantacuzino care îi face planul mausoleului. Decorurile sunt proiectate de artista plastica Nora Steriade. Mausoleul este din marmura si mozaic si va fi ridicat de un mester zidar maramuresean, Iosif Kuczka. Placarea cu mozaic a impunatorului edificiu este realizata manu propria de Veturia Goga. Tehnica de montare este bizantina, în sapa si apoi aplicata pe perete, iar la suprafetele curbe-piatra cu piatra. Pietricele colorate sunt aduse de firma Orsini din Italia si este mozaic de Murano.

Vaduva poetului a lucrat aproape doua decenii la mausoleu si iata ce marturiseste: “Douazeci de ani am lucrat la acest mozaic si eram într-o lupta continua… Luam mâinile de pe lucru si cadeam în disperare si oboseala. Îmi spuneam: „Mi-am luat o însarcinare si trebuie sa o duc pâna la capat”…. Nu doresc altceva decât, facându-mi datoria aici, sa trec si eu împacata, dincolo, în somnul cel mare…”

Fundatia mausoleului este din beton armat si are 8 m, iar înaltimea sa masurata de la baza are 12 m. Aceasta cantitate impresionanta de beton se explica prin dorinta constructorului de a preîntâmpina orice alunecare de teren, lucrarea fiind amplasata în panta, pe dealul Plesului. Mausoleul a fost inaugurat oficial în 1958, când ramasitele pamântesti ale lui Octavian Goga sunt mutate din mormântul provizoriu în sarcofagul mausoleului. Pe frontonul sau, Veturia Goga a transcris ca epitaf, în mozaic, o strofa din poemul lui Goga Din larg :