(20.11.2025)
Un important scriitor maghiar, politician liberal și președinte al Academiei Maghiare de Științe (1866 – 1871), József Eötvös (03.09.1813, Buda – 02.02.1871, Pesta, Budapesta, Ungaria) a fost un adept consecvent al politicii reformei, care s-a opus extremismului, retrăgându-se din politică în timpul Revoluției de la 1848, ca urmare a divergențelor cu revoluționarul maghiar de origine germano-slovacă, guvernatorul de facto al Ungariei de atunci, Lajos Kossuth.
Începând cu 1841, s-a pronunțat pentru emanciparea evreilor din Ungaria, spre nemulțumirea majorității opiniei publice, iar 7 ani mai târziu, la inițiativa sa, Legislativul Ungariei adoptase legea pentru egalitatea în drepturi a evreilor, lege, punerea căreia în aplicare, lovindu-se de opoziția cercurilor naționaliste, fusese abrogată după înfrângerea Revoluției Maghiare din 1848. În urma adversităților cu Lajos Kossuth, s-a retras la München, după Patenta din Februarie (așezământul constituțional al Imperiului austriac, promulgat de către împăratul Francisc Iosif la 26.02.1861, document în baza căruia fusese redactată Diploma din Octombrie care pusese capăt regimului neoabsolutist instaurat după reprimarea Revoluției de la 1848 și care reitera autonomia provinciilor din imperiu, stabilind componența și competența Consiliului Imperial – “Reichsrat” – de la Viena) revenind în Ungaria în calitate de adept al loialiștilor, care preconizau reconcilierea cu autoritățile austriece. Unul din colaboratorii fideli ai juristului și omului politic maghiar Ferenc Deák de Kehida (ministru de justiție al Ungariei în prima parte a Revoluției Maghiare din 1848-1849, cunoscut drept “Înțeleptul națiunii”), Eötvös József a constituit, împreună cu acesta și cu Contele István Széchenyi (politician, scriitor, polihistor, economist, ministru al transporturilor în Guvernul Contelui Lajos Batthyány, primul Guvern al Ungariei [23.03.1848–02.10.1848]; fondatorul și principalul donator de fonduri pentru crearea Academiei Maghiare de Științe, unul dintre cei mai importanți reformiști maghiari, unul dintre cele mai distincte și importante personaje ale politicii maghiare, politician numit de către Lajos Kossuth “cel mai mare ungur”), “fracțiunea pacifistă” din timpul erei liberale (1860-1867).
“Reichsrat”-ul era format din 343 de reprezentanți, cu număr fix de locuri pentru fiecare provincie din imperiu, Ducatului Bucovinei revenindu-i 5, iar Marelui Principat al Transilvaniei – 27 de mandate.
În calitate de ministru al educației, a promovat înființarea la Cluj a unei universități multilingve (cu predare în limbile maghiară, română și germană), însă demersurile sale în această privință fuseseră zădărnicite.
Prea progresist pentru aristocrați și biserică, dar prea moderat pentru revoluționari, după publicarea ultimei sale lucrări, “Gondolat” (“Gândul”), a fost criticat de cler pentru lipsă de credință, iar de cei nereligioși – pentru evlavie excesivă. Între anii 1866 – 1871, a fost președinte al Academiei Maghiare de Științe, numele actual al căreia (Magyar Tudományos Akadémia) datează din 1845.
Deși se izola tot mai mult de viața politică, a fost singurul ministru al religiei și educației publice în Guvernul revoluționar al lui Lajos Batthyány de Németújvár (23.03.1948 – 02.10.1948) și în Executivul de compromis al Contelui Gyula Andrássy de Csíkszentkirály et Krasznahorka (17.02.1867 – 14.11.1871), în timpul domniei lui Franz Joseph I (sau Franz Iosif I), împăratul Austriei, Regele Ungariei și conducătorul celorlalte state ale Monarhiei Habsburgice din 1848 până la moartea sa, la 21.11.1916.
Arătând, în operele sale, un interes deosebit pentru istoria și dezvoltarea civică a Ungariei, Eötvös József îi oferă un loc deosebit credinței în procesul educațional-cultural, manifestându-și loialitatea față de cele mai nobile tradiții maghiare ale liberalismului secolului trecut.
Continuându-ne misiunea de colecționare, cercetare, conservare și restaurare, comunicare și expunere a mărturiilor materiale și spirituale despre viața și activitatea poetului Octavian Goga, în scopul cunoașterii, educării și recreerii publicului vizitator, am inaugurat expoziția inedită de carte “Operele Baronului Eötvös József” (expoziție on-line), în cadrul căreia sunt prezentate trei volume ale reformatorului economiei, transportului, politicii externe și a sportului maghiar: “Költemények/Színművek” (“Poezii și piese de teatru”), “Gondolatok” (“Gânduri”) și “Levelek, Életrajz” (“Scrisori, Biografie”).
Primul volum prezentat conține versuri și piese de teatru ale poetului, multe dintre creațiile căruia au fost puse pe muzică, deși nu fusese textier. Operele sale poetice includ scrieri precum “Buczú” (“La revedere”), “Mohács” (denumirea orașului din Ungaria, cunoscut pentru două bătălii istorice: din 1526 – înfrângerea Regatului Ungariei în fața Imperiului Otoman, care a dus la împărțirea teritoriului maghiar pentru o perioadă de circa 150 de ani – și din 1687 – o altă victorie importantă a forțelor habsburgice împotriva Imperiului Otoman, care a marcat sfârșitul dominației otomane în Ungaria); “Ősz” (“Toamna”); “Zászlóvivő” (“Purtătorul de steag”); “Zászlóvivő” (“Purtătorul de steag”); “Szörnyen szép” (“Teribil de frumos”); “Az élet fája” (“Pomul vieții”).
Cel de-al doilea volum conține o mulțime de “idei exprimate laconic”, sfaturi despre viață, toate expuse într-un stil meditativ, oferind reflecții de mare amploare, într-un limbaj poetic, despre misterul și puterea calmă ale credinței și religiei, despre enigma omului și a lumii, a minții și a rațiunii, a statului și a marilor probleme politice, despre educație, iubire, pace în destin.
Ultimul volum prezentat relevă datele biografice și corespondența Baronului din diferite perioade ale vieții, o parte semnificativă a căreia a fost tradusă, rescrisă și însoțită de note de critică textuală. Scrisorile sale din tinerețe către prietenul Kéméndi Szalay László (istoric, avocat, politician liberal și publicist maghiar, membru și secretar general al Academiei de Științe și unul dintre fondatorii istoriografiei maghiare moderne) le oferă un sprijin important cercetătorilor doritori a-i reconstitui cariera de scriitor și a-i documenta rolul public început aproape simultan. Această modernă ediție academică face accesibilă specialiștilor și publicului interesat corespondența unui membru al marii generații liberale a sec. al XIX-lea, corespondență ce poate oferi un bogat material pentru cercetarea publicității și comunicării perioadei menționate.
Vă dorim vizionare plăcută!