(01.09.2025)
Unul dintre cei mai importanți filosofi europeni al secolului al XIX-lea, Friedrich Wilhelm Nietzsche (15.10.1884 – 25.08.1900) a exercitat o influență remarcabilă, adesea controversată, asupra gândirii filosofice a generațiilor ce i-au urmat.
Referindu-se la operele complete ale renumitului filosof german, “Nietzsche Werke” includ lucrări de referință precum “Zarathustra cel Strămoș” și “Voința spre Putere”. Unele ediții ale operelor sale au fost publicate în limba germană, altele fiind traduse în diverse limbi, inclusiv în engleză.
Născut în familia unui pastor protestant, Friedrich Nietzsche încă din tinerețe este confruntat cu problema credinței în Dumnezeu, înclinând mai degrabă spre ateism (fapt reflectat mai târziu în gândirea sa filosofică). După studierea ei la Universitatea din Leipzig, la vârsta de numai 24 ani (1869) este numit profesor la Universitatea din Basel, primind cetățenia elvețiană. Lectura cărții lui Arthur Schopenhauer “Welt als Wille und Vorstellung” (“Lumea ca voință și reprezentare”) va constitui premisa ideatică a vocației sale filosofice.
Studiază filosofia antică greacă (preponderent pe reprezentanții perioadei presocratice, Heraclit și Empedocle), însă, din motive de sănătate, abandonează învățământul universitar, din anul 1879 peregrinând în căutarea unei clime prielnice între Veneția, Torino, Nisa și Engadin. În 1882, după refuzul cererii sale de căsătorie, începe să scrie lucrarea sa capitală, “Also sprach Zarathustra” (“Așa grăit-a Zarathustra”), care va apărea în 1885. În 1888, se mută la Torino, unde va desăvârși operele “Götzen-Dämmerung” (“Amurgul idolilor”) și “Ecce Homo” (“Iată Omul”).
La 03.01.1889, asistând la biciuirea sălbatică și agonia unui cal în plină stradă, are prima criză de nebunie (cu manifestări delirante, considerându-se Dionysos sau Iisus), fiind îngrijit până la sfârșitul vieții de sora sa, Elisabeth Foerster Nietzsche.
Reevaluând filosofia și arta Greciei antice în defavoarea clasicismului (considerat decadent), filosofia lui F. Nietzsche identifică 4 etape în tradiția grecească: a) etapa obscură a Titanilor când lumea era indefinită; b) apolinicul (etapa rațiunii echilibrate și a visării); c) dionisiacul (etapa haosului, a beției, a dezordinii, a băuturilor narcotice); d) etapa acordului între apolinic și dionisiac (unde starea de beție este limitată de o rațiune echilibrată).
Criticând valorile fundamentale ale societății ultra-raționalizate în care trăia, Nietzsche ajunsese la negarea principiilor enciclopediste ce excludeau vitalismul existenței.
Remarcând supraestimarea religiei (definite drept sacrificiu al libertăţii), filosoful ne aduce în perspectiva unor concepte controversate și actualmente, de la parabola morţii lui Dumnezeu, naşterea Supraomului, până la eterna reîntoarcere.
Revelația sau “evanghelia” (cum a numit-o însuși autorul) “Așa grăit-a Zarathustra”, e rodul spiritual al ciocnirii dintre două gânduri aparent contradictorii: supraomul (o voință liberă și creatoare) și eterna reîntoarcere (voința smerită în fața necesității). Și totuși, la final, voința sporitoare a omului superior se va întrepătrunde cu voința inelară a eternei reîntoarceri, Zarathustra atingând cea mai înaltă putere, cea de chemare a unui nou Zeu.
Eseul critic “Nietzsche contra Wagner. Din dosarele unui psiholog” este compus din fragmente alese din lucrările sale anterioare, fragmente reunite într-un eseu pentru a se concentra asupra gândurilor lui Nietzsche despre compozitorul Richard Wagner, un fost idol și prieten.
Atacând opiniile lui Wagner, Nietzsche exprimă dejamăgire și frustrare față de alegerile sale de viață (în special, convertirea la creștinism, percepută ca un semn de slăbiciune).
Evaluând filosofia lui Wagner despre tonalitate, muzică și artă, Nietzsche îi admiră puterea de a emoționa și a se exprima, totodată, însă, disprețuind aspectele considerate drept prejudecăți religioase de către acest compozitor, dramatirg și teoretician al artei germane, unul dintre cei mai de seamă reprezentanți ai romantismului muzical, de care-l lega aceeași dorință împărtățită de revitalizare a culturii germane prin noi forme ale artei.
Continuându-ne misiunea de colecționare, cercetare, conservare și restaurare, comunicare și expunere a mărturiilor materiale și spirituale despre viața și activitatea poetului Octavian Goga, în scopul cunoașterii, educării și recreerii publicului vizitator, am inaugurat expoziția inedită de carte “Friedrich Nietzsche în Biblioteca O. Goga” (expoziție on-line), în cadrul căreia sunt prezentate operele unuia dintre cei mai importanți filosofi europeni al secolului al XIX-lea, care a exercitat o influență remarcabilă, adesea controversată, asupra gândirii filosofice a generațiilor ce i-au urmat.
Vă dorim vizionare plăcută!