(01.09.2025 – 30.09.2025)
Prozatorul și dramaturgul francez Alphonse Daudet (tatăl jurnalistului Léon Daudet și al scriitorului Lucien Daudet) s-a născut, la 13.05.1840, într-o familie de țărani francezi. Din copilărie, a manifestat un interes pentru literatură, de la vârsta de 15 ani începând să scrie.
La doar 16 ani, devine supraveghetor la Colegiul din Ales, în această perioadă, din cauza unei iubiri nefericite, având o tentativă de sinucidere. Reîntors la Paris, la fratele său, în speranța începerii unei cariere literare, își va aminti, mai târziu, despre adolescența sa în cartea “Le Petit Chose” (“Micul lucru”), editată în 1868.
A debutat în 1858, publicând culegerea de versuri “Les Amoureuses” (“Îndrăgostiții”). Doi ani mai târziu, (1860), este numit secretar al ducelui de Morny, președinte al corpului legislativ și personaj important al celui de-al Doilea Imperiu, postura menționată, pe lângă o mare libertate, oferindu-i posibilitatea observării mai îndeaproape a clasei politice.
În 1861, suspectat de tuberculoză, la indicația medicilor, pleacă în Algeria pentru trei luni de odihnă, perioadă în care prima lui piesă de teatru, “La Derniere Idole” (“Ultimul idol”) are un mare succes la Paris.
În 1863 își petrece vara în Provence, unde găsește o moară abandonată pitorească (moara Tissot), care-i apare ca un simbol al zonei amenințate de progres. Intenționând transmiterea acestui sentiment și prietenilor săi parizieni, în 1865 (după moartea ducelui de Morny) A. Daudet se consacră în totalitate scrisului, publicând “Lettres de mon moulin” (“Scrisori din moara mea”): scurte narațiuni gravitând în jurul regiunii lui preferate, Provance (Provența), acre descriu cu umor, lirism sau realism câteva personaje pitorești (un preot, un îndrăgostit, un morar, un Delfin, un bei de Alger, pe poetul Frédéric Mistral etc.). Inspirate din realitate și din propria viață, scrisorile lui Daudet sunt presărate cu accente provensale, elemente de fantastic și realism tulburător.
În 1867, se căsătorește cu Julia Allard, o tânără din înalta societate pariziană (care-i va fi, pe lângă soție, și o colaboratoare devotată), anii care urmează fiind extraordinar de productivi pentru scriitor.
Începând cu 1880, A. Daudet suferă de primele atacuri ale unei maladii incurabile a măduvei (inițial confundate de către medici cu reumatismul), fiind supus diverselor tratamente, în special în Alpi. Totuși, operele lui nu încetează să apară până la agravarea bolii.
Ultimul său roman, “Soutien de Famille” (“Sprijin de familie”) apare în 1897, scriitorul continuând să exercite o mare influență în cercurile literare.
Alphonse Daudet s-a stins din viață în urma unui atac de cord, la 16.12.1897.
Continuându-ne misiunea de colecționare, cercetare, conservare și restaurare, comunicare și expunere a mărturiilor materiale și spirituale despre viața și activitatea poetului Octavian Goga, în scopul cunoașterii, educării și recreerii publicului vizitator, am inaugurat expoziția temporară inedită de carte “Alphonse Daudet în Biblioteca O. Goga” (expoziție on-line), în cadrul căreia sunt prezentate culegerile de povestiri “Lettres de mon moulin” (“Scrisori din moara mea”), povestiri reprezentând un reper important al literaturii universale care i-a consolidat gloria literară.