Baronul maghiar Eötvös József (03.09.1813, Buda – 02.02.1871, Pesta) este cunoscut atât pentru activitatea sa în cele două mandate de ministru al cultelor și învățământului, cât și pentru operele sale literare, numele acestui politician liberal și scriitor romantic fiind uneori anglicizat ca Joseph von Eotvos.
Un critic al relațiilor feudale din Ungaria și un pionier al liberalismului maghiar (care a introdus învățământul obligatoriu în 1868 și a luptat pentru drepturile civile ale evreilor), Eötvös József a devenit o figură importantă a mișcării reformiste maghiare, cu idei progresiste. A debutat cu scrieri cu accent social (inspirate din călătoriile sale), precum “A karthausi” (“Cartagineanul”) (1839–1841), fiind și autorul romanelor “A falu jegyzöje” (“Grefierul satului”) și “Wegry w 1514 r.” (“Ungaria în 1514”), operele sale combinând elemente romantice cu cele realiste și, totodată, criticând viciile elitelor locale și relațiile feudale. Începând cu anul 1841, spre nemulțumirea majorității opiniei publice, s-a pronunțat pentru emanciparea evreilor din Ungaria. La inițiativa sa, în 1848, Parlamentul Ungariei a adoptat legea pentru egalitatea în drepturi a evreilor, punerea căreia în aplicare s-a lovit de opoziția cercurilor naționaliste, legea fiind abrogată după înfrângerea Revoluției Maghiare din același an. În urma divergențelor de opinie cu radicalul Lajos Kossuth s-a retras la München, după Patenta din Februarie revenind în Ungaria ca adept al loialiștilor care preconizau reconcilierea cu Austria. Unul din colaboratorii fideli ai lui Ferenc Deák, împreună cu acesta și cu István Széchenyi, în perioada de tranziție (1860-1867), în care s-a căutat o soluție pentru organizarea internă a Imperiului Austro-Ungar (după înfrângerile austriece și revoluția din 1848-1849), a constituit “fracțiunea liberală” (“fracțiunea pacifistă”), care-și dorea un acord cu Austria, făcându-i opoziție “fracțiunii radicale” (conduse de Kossuth Lajos), care stigmatiza orice compromis cu Viena.
În perioada 18.03.1866 – 02.02.1871, a deținut funcția de președinte al Academiei Maghiare de Științe (în maghiară: Magyar Tudományos Akadémia), cea mai înaltă instituție științifică din Ungaria.
În calitate de ministru al educației, József Eötvös a susținut înființarea la Cluj a unei universități cu predare în limbile maghiară, română și germană. Compromisul austro-ungar din februarie 1867 (acordul prin care s-a fondat dubla monarhie austro-ungară, promulgată de împăratul Franz Joseph și o delegație maghiară condusă de Ferenc Deák) i-a oferit Ungariei o independență internă semnificativă, un parlament și un guvern propriu, menținând, însă, afacerile externe, militare și financiare în comun cu Austria. Această reușita marcase sfârșitul absolutismului, inaugurând o nouă epocă în istoria Ungariei.
Continuându-ne misiunea de colecționare, cercetare, conservare și restaurare, comunicare și expunere a mărturiilor materiale și spirituale despre viața și activitatea poetului Octavian Goga, în scopul cunoașterii, educării și recreerii publicului vizitator, am inaugurat expoziția inedită de carte (online) Báró Eötvös József: “Kelet népe és Pesti hirlap / Reform” (Baronul Eötvös József “Oamenii din Orient și ziarul Pesta / Reformă”), expoziție dedicată lucrării baronului apărute în publicația “Reform” (lucrare care se referea, cel mai probabil, la seria anterioară de articole politice intitulate “Oamenii din Est” despre evenimentele din 1848-1849).
Referindu-se la diversele clase ale națiunii, la legislația și la administrația publică de atunci, lucrarea expusă analizează mai multe aspecte ale vieții social-politice, inclusiv: incompatibilitatea cu progresul a sistemului județean și motivele aducerii frecvente a acestuia în discuție publică; sistemul județean ca instrument constituțional; argumentarea necesității îmbunătățirii sistemului județean; condițiile reformei și ale centralizării; modalitățile de implementare a reformei.
Vă dorim vizionare plăcută!