(15.09.2025)
Scriitorul francez André Maurois (26.07.1885 – 09.10.1967), născut Émile Salomon Wilhelm Herzog, fiul unui producător de textile evreu, este autorul numeroaselor romane psihologice și povestiri biografice. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a servit ca și căpitan în armata franceză, după ocuparea Parisului de către trupele germane emigrând în SUA, unde, lucrând ca profesor la Universitatea din Kansas, a scris lucrările biografice: “Frederic Chopin” (1942), “Generalul Dwight Eisenhower” (1945), “Benjamin Franklin” (1945) și “Washington” (1946). În 1943, s-a mutat în Africa de Nord, peste 3 ani întorcându-se în Franța.
Datorită gustului rafinat, psihologismului profund și unei viziuni clasice asupra lumii, André Maurois este cunoscut în literatura mondială ca maestru al romanului autobiografic, cărțile sale despre Mary Shelley, George Byron, Honoré de Balzac, Victor Hugo, Alexandre Dumas, George Sand, Frédéric Chopin, Dwight David Eisenhower, Benjamin Franklin, Ivan Turgheniev și Anton Cehov imortalizându-i numele ca autor al celor mai bune opere scrise în acest gen.
Printre operele lui Maurois scrise în genul biografic sunt cele dedicate emigrației (în special, “Dragoste în exil” și “Blestemul lânii de aur”), care povestesc despre viața imigranților francezi din diverse motive forțați a se stabili în America.
Popularitatea scriitorului atât în literatura franceză, cât și în limbile popoarelor în care fusese tradus i se datorează, în special, modernității sale, determinate de o vastă experiență de viață și de lecturile extinse caracteristice cercetătorilor științifici.
Romanul de natură autobiografică “Bernard Quesnay”, cel de-al patrulea roman al scriitorului, a fost publicat pentru prima dată în 1922 ca o “ediție pre-originală” de 74 pagini, intitulată “La montée et la chute” (“Ascensiunea și căderea”). 4 ani mai târziu (1926), a fost publicat în versiunea cunoscută astăzi, descriind povestea de șase ani a familiei Quesnay, aflate în fruntea unei fabrici de textile din Normandia.
Pe scurt, este povestea unui om care devine înrobit de tradițiile familiale. Protagonistul, Bernard Quesnay, un francez din clasa de mijloc, se întoarce de la război pentru a deveni asociat la fabrica de textile a bunicului său din Normandia. Este un tânăr pasionat și creativ, spiritul căruia se răzvrătește împotriva ideii de a-și petrece viața în captivitatea industrializării. În urma Primului Război Mondial, pentru producția de textile, în comuna fictivă Pont-de-l'Eure, la 15 martie 1919, patru fondatori, Achille Quesnay (o veche “stâncă de granit pe care se sparg în zadar valurile războaielor și crizelor”), ginerele Camille Lecourbe (“un industriaș pompos și oficial care prezidează comitetele, obține crucile și face munca”) și cei doi nepoți ai săi, Antoine și Bernard, au înființat compania “Quesnay et Lecourbe”. Cei doi nepoți, ocupați cu conducerea fabricii familiei, treptat, se văd constrânși a renunța la viața amoroasă din cauza datoriei: Antoine (căsătorit cu Françoise Pascal-Bouchet, fiica unui producător de textile care-l rivalizează pe bunicul său) își refugiază timpul liber în lectură și mecanică, iar Bernard, iubitul unei pariziene nefericite, Simone Beix, o neglijează din ce în ce mai mult. Realizând incapabilitatea de a se schimba, deoarece-și iubește meseria mai mult decât vrea să recunoască, Simone va ajunge să se despartă de el. Cât despre Françoise, după ce este sărutată scurt de Bernard într-un moment de confuzie comună, ea își va convinge soțul să-și părăsească slujba de la fabrică și să plece, împreună cu ea și copiii, în sudul Franței. La șase ani de la începutul poveștii, după ce a depășit o grevă și o scădere bruscă a prețului lânii, care l-au obligat pe Bernard să plece în căutarea unor noi cumpărători în Olanda și Londra, acesta din urmă ajunge să preia fabrica de la bunicul său recent decedat, cu ajutorul unuia dintre verii săi.
Potrivit relatărilor lui André Maurois, “Bernard Quesnay” este “cel mai precis (...) care descrie mediul” cunoscut cel mai bine de către scriitor, după ce petrecuse10 ani printre producătorii de textile și condusese el însăși o fabrică.
Potrivit mărturiilor autorului, personajele lui Bernard și Antoine Quesnay au fost inspirate de acei doi bărbați aflați la aceeași vârstă: în timp ce primul simțea “frumusețea devotamentului total față de o afacere”, “înțelegând îndatoririle dificile și dureroase ale oricărui lider”, cel de-al doilea alesese în cele din urmă să părăsească afacerea familiei, “vocația de scriitor prevalând în el asupra celei de om de acțiune”. Referindu-se la tema principală a operei (“adevărata eroină a lui Bernard Quesnay este Fabrica”), autorul își manifestase speranța că această carte va rămâne un document despre ceea ce era mai bun – și cel mai amenințat – în societatea burgheză de la începutul secolului al XX-lea.
Continuându-ne misiunea de colecționare, cercetare, conservare și restaurare, comunicare și expunere a mărturiilor materiale și spirituale despre viața și activitatea poetului Octavian Goga, în scopul cunoașterii, educării și recreerii publicului vizitator, am inaugurat expoziția inedită de carte “André Morua în Biblioteca poetului Octavian Goga de la Ciucea” (expoziție on-line), în cadrul căreia este prezentată renumita operă “Bernard Quesnay”, o parte a prozei psihologice a renumitului scriitor.
Vă dorim vizionare plăcută!