Unul dintre titanii culturii universale, poetul, romancierul, teoreticianul literar și dramaturgul francez Victor Hugo (26.02.1802, Besançon, Franța – 22.05.1885, Paris, Franța) este nu doar unul dintre cei mai renumiți și influenți scriitori din literatura franceză, fiind cunoscut și drept un activist politic și un susținător vocal al justiției sociale și al drepturilor omului.
Crescut într-o familie cu o puternică tradiție artistică și literară, acest artist vizual și caricaturist talentat, vorbitor fluent de franceză, engleză și italiană, a fost pasionat și implicat în politica timpului său, remarcându-se inclusiv ca un susținător al schimbărilor social-politice.
Datorită viziunii mărețe și cuprinzătoare a scriitorului, operele sale frapează prin originalitate, prin viziunea cuprinzătoare, dar și prin capacitatea evocării unor emoții puternice în rândul cititorilor.
Un oponent vocal al pedepsei cu moartea (pe care o considera drept “semn distinctiv și etern al barbariei”), s-a implicat activ în problemele social-politice ale timpului său (inclusiv în Revoluția din 1848 și în Comuna din Paris din 1871).
Membru al Academiei Franceze din1841, V. Hugo a avut o influență importantă asupra generațiilor ulterioare de scriitori, inclusiv asupra mișcărilor simboliste și suprarealiste. Atât din cauza opiniilor sale politice, cât și pentru susținerea revoluției din 1848, romancierul a fost exilat din Franța timp de mai mulți ani, 15 ani trăind în insula Guernsey (din largul coastelor Normandiei), unde a scris unele dintre cele mai cunoscute opere (inclusiv “Les Misérables”).
În lucrarea esențială “Littérature et philosophie mêlées” (1834), concepută ca un jurnal al evoluției sale intelectuale și politice în perioada 1819 – 1834, V. Hugo prezintă textul mai curând ca pe un “subiect de studiu de observație”, elaborat cu scopul documentării modului de transformare a propriei gândiri care trecuse de la poziția de “tânăr iacobist” (susținător al monarhiei) în 1819 la cea de “revoluționar” în 1834.
Reunind mai multe eseuri, fragmente de jurnal, note filozofice și reflecții critice care explorează intersecția dintre artă și idei, volumul considerat un manifest al generației romantice îl prezintă pe scriitor drept un gânditor angajat, implicat în toate problemele esențiale ale timpului.
Intenționând demonstrarea coerenței unei conștiințe în continuă căutare a adevărului, scriitorul subliniază responsabilitatea morală și socială a artistului, susținând ideea identității literaturii și civilizației.
Fiind un artist, un estetician al artei, Hugo apare și în ipostaza unui spirit critic, a unui martor al sec. al XIX-lea.
În volumul abordând subiecte universale (justiția, libertatea, progresul, condiția umană), V. Hugo examinează distincția dintre două noțiuni necesare procesului creativ: meditația (o facultate a spiritului) și inspirația (un dar divin),
Organizată în secțiuni incluzând “Jurnalul ideilor unui tânăr iacobit” și “Jurnalul ideilor unui revoluționar de la 1830”, lucrarea (adesea considerată un “punct de optică” necesar înțelegerii noțiunilor fundamentale ale filosofiei romanelor sale) ne oferă o bază pentru studiul dezvoltării gândirii sale.
Continuându-ne misiunea de colecționare, cercetare, conservare și restaurare, comunicare și expunere a mărturiilor materiale și spirituale despre viața și activitatea poetului Octavian Goga, în scopul cunoașterii, educării și recreerii publicului vizitator, am inaugurat expoziția inedită de carte online “O lucrare esențială a lui Victor Hugo în Biblioteca poetului Octavian Goga”, oferindu-vă spre lectură și vizionare o operă esențială, o reflecție personală și intelectuală asupra trecerii de la tinerețe la maturitate, politică și artă.
Vă dorim lectură și vizionare plăcută!