În cea de-a doua jumătate a sec. al XIX-lea, în Arhiepiscopia Chișinăului și Hotinului publicațiile periodice ale vremii (reprezentând preponderent presa oficială) erau editate în limba rusă. Pentru autoritățile imperiale, presa reprezenta nu doar puntea de legătură cu toate guberniile, dar și un mijloc eficient de influență asupra lor. Și, deoarece îmbina cu desăvârșire obiectivele specificate, presa bisericească se bucura de toată susținerea autocrației țariste.
Primul titular al Arhiepiscopiei Chișinăului (o arhiepiscopie ortodoxă, înființată la 13.08.1813), numit de țarul Alexandru I al Rusiei, a fost Gavriil Bănulescu-Bodoni, născut Grigorie Bănulescu-Bodoni (1746, Bistrița – 30.03.1821, Chișinău), Mitropolitul Ortodox al Moldovei, de Ekaterinoslav și Herson, al Kievului și ulterior al Basarabiei, canonizat de către Mitropolia Chișinăului și a întregii Moldove la 03.09.2016 (ziua înființării Episcopiei Chișinăului și a Hotinului, în fruntea căreia s-a aflat o perioadă îndelungată), tomosul de canonizare citindu-se la Mănăstirea Căpriana (locul odihnei veșnice a sfântului), iar titulatura sa după canonizare fiind “Sfântul Ierarh Gavriil”.
Ca exarh al Bisericii din Moldova și Țara Românească, în 1811, a tipărit, la Mănăstirea Neamț, traducerea “Chiriacodromionului” (colecție de predici bisericești pentru toate duminicile omului), înființând tipografia eparhială, unde au fost traduse în limba română mai multe cărți, inclusiv: “Bucoavna” (1814); “Liturghierul” (1815); “Catihisis”, după Platon al Moscovei (1816); “Ceaslovul” (1817); “Psaltirea” (1818); “Molitvelnicul”, “Mineiul de obște”, “Apostolul”, “Evanghelia” (1820) și “Tipicul” (1821). Pe lângă cele menționate, la insistențele sale, s-au tipărit “Noul Testament” (1817) și “Biblia” (1819), în limba română, la Petersburg.
Îndrumând activitatea clerului de mir din eparhie și a mănăstirilor, a zidit câteva biserici (la Chișinău și în alte localități) și a restaurat biserica “Adormirea” din Mănăstirea Căpriana (una dintre cele mai vechi mănăstiri din Republica Moldova, prima mențiune documentară a căreia se referă stabilirea hotarelor unui boier, într-un hrisov din 1429.
Revista Eparhiei basarabene a început să apară în perioada arhiepiscopului Antonie. La Seminarul Teologic din Chișinău a fost creat un colegiu de redacție, din care făceau parte rectorul seminarului, arhimandritul Varlaam, inspectorul preot G. Galin și profesorii M. Skvortsov, A. Parkhomovich, V. Zaushkevici, P. Markov și E. Sakharov.
Programul elaborat de acest colegiu prevedea ca revista să aibă două compartimente: oficial (conținând dispozițiile guvernului privind viața bisericească, directivele Sf. Sinod, știri din eparhia Chișinăului despre deschiderea noilor instituții bisericești, schimbările din tagma duhovnicească etc.) și neoficial (explicări ale Sfintei Scripturi, predici, învățături pentru enoriași, sfaturi pentru păstori și enoriași, știri despre școlile eparhiale bisericești, date statistice etc.).
Volumul conține, printre altele:: 14 articole; 10 portrete; 3 poze ale clădirilor Seminarului de la Chișinău; procese-verbale ale ședințelor consiliului și ale adunării generale din perioada 24.11.1911 – 11.06.1913; rapoarte cu privire la situația și activitatea Societății Istorice și Arheologice a Bisericii Basarabene; un raport al Sfântului Sinod cu privire la structura eparhiei Chișinăului; o descriere a semnificației crucii din lemn; o povestire despre “fântâna sfântă descoperita în Basarabia în anii 1815-1818”. Deși catalogată drept “eseu scurt”, lucrarea de sinteză a acestui număr (“Instituții spirituale și de învățământ ale eparhiei Chișinăului”) se întindea pe aproape 200 de pagini.
Continuându-ne misiunea de colecționare, cercetare, conservare și restaurare, comunicare și expunere a mărturiilor materiale și spirituale despre viața și activitatea poetului Octavian Goga, în scopul cunoașterii, educării și recreerii publicului vizitator, am inaugurat expoziția inedită de carte (online) “Lucrările Societății Istorico-Arheologice Bisericești Basarabene” (“Trudy Bessarabskogo tserkovnogo istoriko-arkheologicheskogo obshchestva”), în cadrul căreia este prezentat volumul IX al revistei Societății Istorico-Arheologice Bisericești: o publicație culturală apărută la Chișinău, inițial, doar numere răzlețe, 10 volume în limba rusă, cu peste 250 de pagini fiecare.
Echipa redacțională era constituită din arhimandritul Visarion Puiu (președinte), profesorul Iosif M. Parhomovici, protoiereul Mihail Ciakir, Iustin Ștefan Frăţiman, Ioan N. Halippa (în 1919), căpitanul Ștefan Berechet, Constantin N. Tomescu (secretarul redacției).
Inițial, revista era tipărită la tipografia “Luceafărul”, iar din 1921 – la “Tipografia Eparhială”, din 1919 ediția în limba română apărând separat.
Vă dorim vizionare plăcută!