(26.01.2026)
Romancier, critic literar, eseist, jurnalist și scriitor francez, Honoré de Balzac (20.05.1799, Tours, Prima Republică Franceză – 18.08.1850, Paris, A Doua Republică Franceză) este considerat unul dintre cei mai mari scriitori francezi în domeniul romanului realist, psihologic și fantastic. Datorită complexității operei sale, Balzac a fost greu de încadrat, atât de critica literară din acea perioadă, cât și de cea actuală, ca aparținând unei categorii deja existente.
Primul copil al familiei, a primit un singur nume (Honoré), fapt destul de rar pentru Franța acelei perioade. Până la vârsta de 4 ani, i-a fost încredințat unei doici, în satul Saint-Cyr de lângă Tours, în 1805 fiind dat la internatul Leguai din Tours, iar după încă 2 ani – la internatul unui colegiu din Vendôme . Potrivit descrierilor din romanul “Louis Lambert”, desi viața din internat a fost una foarte severă (folosindu-se inclusiv pedepse ca bătaia cu vergi și închiderea la carceră), aceasta i-a oferit tânărului ocazia de a citi foarte mult, în special lucrări de știință și filozofie.
După absolvirea studiilor, în 1815, se înscrie la Facultatea de Drept, făcând practică la un notar, experiența respectivă permițându-i acumularea observațiilor asupra oamenilor și a dramelor sociale. Deoarece Facultatea de Drept nu-l atrăgea (el preferând cursurile de filosofie și de literatură de la Sorbonna), la împlinirea vârstei de 20 de ani (1819), le mărturisise membrilor familiei dorința consacrării literaturii, în consicință tatăl său, la cei 73 ani, oferindu-i un răgaz de 2 ani pentru demonstrarea talentelor literare și o rentă de 1.500 de franci.
Deși insuficiența financiară l-a determinat să se abțină de la multe plăceri ale tinereții, traiul de pe o zi pe alta într-o mansardă închiriată l-a învățat să “guste plăcerile începuturilor meseriei sale”, la finalul celor doi ani de probă tânărul nu reușise să definitiveze dect tragedia în 5 acte, în versuri intitulată “Cromwell”. Întorcându-se la casa părintească, s-a îndrăgostit de Laure de Berny (o femeie la 45 de ani, venită, împreună cu soțul și cei nouă copii, la Villeparisis, pe întreaga durată a verii), cea care, până la finele vieții ei, îi va fi iubită, prietenă, sfătuitoare și sprijin material la nevoie, cea care a fost, poate, singura femeie care-l iubise cu adevărat, care-i călăuzise pașii spre lumea și gloria atât de mult aspirate.
În 1823, publică romane comerciale (“Ultima zână”, “Noua lampă fermecată”), semnând cu pseudonimul Horace de Saint-Aubin, iar un an mai târziu (cu același pseudonim) – “Anette și criminalul” și “Wann-Chlore”). Prima carte semnată H. Balzac (“Le dernier chouan ou la Bretagne en 1800”) apare, în 1828, în 4 volume. După decesul tatălui (18.06.1929), scrie “La paix du ménage” (“Pacea căsniciei”), “Gloire et malheur” (“Glorie și nefericire”) și alte opere.
Continuându-ne misiunea de colecționare, cercetare, conservare și restaurare, comunicare și expunere a mărturiilor materiale și spirituale despre viața și activitatea poetului Octavian Goga, în scopul cunoașterii, educării și recreerii publicului vizitator, am inaugurat expoziția inedită de carte “Honore de Balzac în Biblioteca poetului O. Goga de la Ciucea” (expoziție online), prezentându-vă două opere ale “părintelui realismului”, datorită măiestriei și contribuției monumentale la literatura universală a căruia considerat drept unul dintre cei mai mari scriitori ai realismului, romanului psihologic și celui fantastic. Primul roman prezentat (“Eugenie Grandet”) prezintă viața lui Eugenie, o tânără din Saumur, constrânsă de lăcomia tatălui (deținătorul unei uriașe averi) să trăiască în sărăcie. Iubirea ei pentru vărul Charles e spulberată când acesta, pentru a se îmbogăți, pleacă în Indiile de Vest, lăsând-o cu inima frântă. După decesul părinților și o căsătorie de conveniență, Eugenie își dedică viața carității, rămânând singură, dar bogată, o victimă a avarității tatălui.
“Cea mai celebră dintre povestirile balzaciene”, “Eugenie Grandet” s-a impus drept capodoperă ce a umbrit multe dintre următoarele sale creații, ajungând chiar să-l exaspereze. Considerat drept una dintre cele mai bune lucrări ale autorului, romanul ilustrează cu meticulozitate mediul provincial, moravurile și lupta pentru avere și putere, fiind esențial pentru înțelegerea realismului balzacian și a modului de subminare a umanității de către pasiunile distructive.
Cealaltă operă prezentată (“O afacere tenebroasă”), publicată în 1841 și inclusă în ciclul “Comedia umană” (care analizează societatea franceză a timpului), reprezintă o acțiune combinând intrigi politice, spionaj și o răpire, plasate în perioada Primului Imperiu Francez (era Napoleon), urmărind o conspirație aristocratică. Acest roman polițist și istoric descrie atmosfera tensionată de la începutul sec. al XIX-lea, explorând lupta dintre susținătorii regalismului și forțele napoleoniene, intriga esențială (concentrată pe răpirea misterioasă a unui senator) servind drept cadru pentru comploturi și manipulări politice. Recunoscută pentru stilul său detectivistic, diferit de realismul social intens din celelalte romane balzaciene, opera reprezintă un exemplu timpuriu al romanului de spionaj. Desfășurată în perioada Primului Imperiu și a Restaurării (perioada dintre căderea lui Napoleon și monarhia din iulie), acțiunea romanului explorează conflictele politice și realiste, ascensiunea burgheziei, intrigile și justiția coruptă a epocii marcate de revenirea Bourbonilor.
Vă dorim vizionare plăcută!