Poetul, filozoful și omul politic florentin Dante Alighieri (n. 1265, Florența, Republica Florentină – d. 14.09.1321, Ravenna, Statele Papale), recunoscut la nivel mondial drept cel mai mare scriitor european al Evului Mediu și “părintele limbii italiene”, este primul mare poet de limbă italiană, Sommo Poeta (“poet în cel mai înalt grad”).
S-a născut într-o familie din mica nobilime, mama (Gabriella degli Abati) decedând în frageda copilărie a poetului, iar tatăl – (negustorul Alighiero di Bellincione) – pe când Dante avea doar 17 ani.
Cel mai semnificativ eveniment al tinereții, conform mărturisirilor poetului din opera sa “La Vita Nuova” (“Viața nouă”), expresia genului medieval al iubirii curtenești într-un stil prosimetrum (o combinație între proză și versuri), a fost întâlnirea, din 1274, cu Beatrice (nobila florentină Bice di Folco Portinari), de care se îndrăgostise până la adorație, fără a avea oportunitatea de a-i vorbi vreodată. Anume Beatrice va deveni simbolul angelic al grației divine, cântat cu atâta pasiune și exaltare în “La Vita Nuova” și, mai târziu, în “Divina Commedia”.
Viața lui Dante Alighieri a fost strâns legată de evenimentele politice din Florența, în acea perioadă aflându-se pe cale să devină cel mai important și puternic oraș din Italia centrală
Începând cu anul 1250, un guvern comunal (compus din burghezi și meseriași) înlătură supremația nobilimii, doi ani mai târziu deja bătându-se primii “fiorini” de aur (o monedă forte a comerțului european). Conflictul dintre “Guelfi” (fidelii autorității temporale a papei) și “Ghibellini” (partizanii primatului politic al împăraților germani ai “Sfântului Imperiu Roman”, se transformă într-un război între nobili și burghezie.
La nașterea lui Dante, după îndepărtarea Guelfilor, Florența se găsea în puterea Ghibellinilor, însă în 1266 Guelfii (divizați în două fracțiuni: “bianchi” [albii] – care încercau să limiteze hegemonia papei, și “neri” [negrii]) reveniseră la putere, expulzându-i pe Ghibellini din oraș.
Deși se cunoaște foarte puțin despre educația primită, creațiile lui D. Alighieri denotă o erudiție deosebită pentru timpurile sale. Profund impresionat de filozofia și retorica scriitorului, savantului, filozofului și omului politic italian Brunetto Latini (o figură importantă în “Divina Comedie”), în Florența audiase prelegerile de filozofie și teologie la școlile franciscane și dominicane, studiindu-i mai ales pe Aristotel (filozof din Grecia Antică, discipolul lui Platon și fondatorul școlii peripatetice, întemeietorul logicii, științelor naturii, metafizicii, eticii și esteticii) și pe Toma d'Aquino (un călugăr dominican, teolog, filosof, doctor al Bisericii, venerat ca sfânt încă din timpul vieții).
Ultimul mare exponent al culturii medievale, în generația următoare cu Petrarca și Boccaccio Dante Alighieri va face trecerea spre umanismul renașterii, împreună cu Guido Cavalcanti, Lapo Gianni, Cino da Pistoia și Brunetto Latini devinind principalul animator al noii mișcări literare din sec. al XIII-lea, “Dolce Stil Novo”, mișcare care transformase poezia de dragoste într-o experiență filosofică și mistică.
Spiritualitatea lui Dante este impregnată de misticismul caracteristic epocii istorice, după care providența este determinantă pentru evenimentele din viața oamenilor, pe calea ce duce la mântuire.
O sinteză literară și filozofică a viziunii medievale despre lume, opera sa fundamentală, “Divina Comedie”, descriind călătoria alegorică a autorului prin Infern, Purgatoriu și Paradis și terminând cu apoteoza unirii lui cu Divinitatea, este una dintre cele mai importante din literatura universală.
Deși continuă modul caracteristic al literaturii și stilului medieval (inspirație religioasă, tendință moralizatoare, limbaj bazat pe percepția vizuală și imediată a faptelor), poemul lui Dante tinde către o reprezentare amplă și dramatică a realității, departe de spiritualitatea tipică a epocii sale.
Autorul a scris poemul în timpul exilului său (1304 – 1321), situându-i acțiunea în primăvara anului 1300, în Săptămâna Mare (Săptămâna Patimilor), când întreprinsese călătoria în “lumea de dincolo”; anul sfânt (“Il Grande Giubileo”) instituit de către Papa Bonifaciu al VIII-lea, considerat jumătatea duratei previzibile a lumii.
Capodopera “Divina Commedia”, o alegorie în versuri de o precizie și forță dramatică deosebită, a fost începută, probabil, în 1306 și finalizată cu puțin timp înaintea decesului autorului. Titlul inițial a fost “Comedia”, adjectivul “divina” (folosit de către faimosul autor umanist Giovanni Boccaccio în “Trattatello in laude di Dante”, micul tratat în lauda lui Dante, de facto – prima biografie scrisă a lui Dante Alighieri) apărând pentru prima dată într-o ediție din 1555.
Opera împărțită în trei secțiuni (“Inferno”, “ Purgatorio” și “ Paradiso”) descrie o călătorie imaginară în cele trei compartimente ale “lumii de apoi” , în care poetul se întâlnește cu personaje mitologice, istorice sau contemporane lui.
Fiecare personaj fiind reprezentantul unei virtuți sau al unui viciu, situarea în una din cele trei lumi este simbolică, drept răsplată sau pedeapsă, adesea inclusiv după criterii subiective (poetul îi întâlnește în Infern și pe adversarii lui).
Dante este călăuzit prin Infern și Purgatoriu de către poetul latin Publius Vergilius Maro (autorul epopeii în versuri Aeneis, considerată epopeea națională a romanilor). Instrumentul voinței divine, Beatrice (simbolul înțelepciunii), ființa pe care o adorase, îl ajută să găsească drumul spre Paradis, acolo unde înțelege că “iubirea mișcă sori și stele” (“l’amor che muove il sole e l’altre stelle”).
Fiecare secțiune a poemului scris în “terțete” (terza rima) cuprinde 33 de cântece, cu excepția primei, care are un cântec în plus servind drept introducere.
Oferind o interpretare literară, alegorică, morală și mistică a sintezei opiniilor filozofice, științifice și politice ale artistului, dincolo de sensurile sale profunde, opera reprezintă o dramatizare a teologiei creștine medieval, o alegorie a purificării sufletului și a dobândirii liniștei interioare prin înțelepciune și dragoste.
Continuându-ne misiunea de colecționare, cercetare, conservare și restaurare, comunicare și expunere a mărturiilor materiale și spirituale despre viața și activitatea poetului Octavian Goga, în scopul cunoașterii, educării și recreerii publicului vizitator, am inaugurat expoziția inedită de carte online “«La divina comedia» de Dante Alighieri în Biblioteca poetului O. Goga de la Ciucea”, oferindu-vă spre lectură și vizionare piatra de temelie a literaturii universale, opera care, unificând dialectele italiene și deschizând calea Renașterii prin umanismul său, a transmutat idealurile medievale spre Umanism și Renaștere, sintetizând întreaga cunoaștere medievală (teologie, filosofie, cosmologie) într-o capodoperă alegorică nemuritoare.
Vă dorim lectură și vizionare plăcută!