(08.12.2025)
Un apelativ neoficial printre istorici pentru țările și provinciile conduse de ramura austriacă junioară a Casei de Habsburg până în 1780, iar apoi de ramura succesoare a Casei de Habsburg-Lorena (descendenții rezultați din căsătoria Mariei Terezia cu Francisc Ștefan de Lorena) până în 1918, Monarhia Habsburgică (sau Imperiul Habsburgic) a fost un stat multinațional, format din teritoriile cadrului Sfântului Imperiu Roman, unite doar prin persoana monarhului. Capitala dinastică a fost Viena, cu excepția perioadei 1583-1611 (când fusese mutată la Praga). În 1804 Imperiul Habsburgic a devenit Imperiul Austriac prin ieșirea din Sfântul Imperiu Roman, iar între 1867 și 1918 – Imperiul Austro-Ungar prin unificarea cu monarhia ungară. Până la destrămarea imperiului (1806), capul Casei de Habsburg era deseori ales Sfânt Împărat Roman.
Cele două entități n-au coincis teritorial niciodată: Monarhia Habsburg întrunea multe teritorii dinafara Sfântului Imperiu Roman, în majoritatea timpului Imperiul fiind condus de alte dinastii. Monarhia Habsburg nu include toate teritoriile conduse de Habsburgi. Deși a condus Spania până în 1700, ramura senioară n-a fost de obicei inclusă în definiția “Monarhiei Habsburg” după domnia lui Carol al V-lea (care divizase dinastia între cele două ramuri – austriacă și spaniolă – până la abdicarea sa în 1556). Ultimul împărat al Austriei (1916-1918) și totodată ultimul rege al Ungariei (sub numele de Carol al IV-lea), ultimul rege al Boemiei (sub numele de Carol al III-lea) etc., Carol I al Austriei sau Carol al IV-lea al Ungariei (17.08.1887 – 01.04.1922), născut Karl Franz Josef Ludwig Hubert Georg Maria – din dinastia Habsburg-Lorena, a fost beatificat, în 2004, de către Biserica Catolică, cu sărbătoare pe 21 octombrie (ziua nunții sale).
De facto, Monarhia Habsburgică (sau Imperiul Habsburgic) reprezintă un apelativ neoficial pentru țările și provinciile conduse, mai întâi, de către ramura junioară a Casei de Habsburg (până în 1870), iar ulterior, până în 1989 – de către ramura succesoare a Casei de Habsburg-Lorena (descendenții rezultați din căsătoria Mariei Terezia a Austriei, mama împăraților Iosif al II-lea și Leopold al II-lea, cu Francisc Ștefan de Lorena, fiul lui Leopold cel Bun, duce al Lorenei, și nepotul lui Carol al V-lea de Lorena, prin căsătoria căruia cu Maria Terezia fusese creată Linia de Habsburg-Lorena a Casei de Habsburg). Un stat multinațional, format din teritorii din cadrul Sfântului Imperiu Roman, unite doar prin persoana monarhului, monarhia avuse drept capitală or. Viena (exceptând perioada dintre anii 1583-1611, când fusese mutată la Praga). În 1804, prin ieșirea din Sfântul Imperiu Roman, Imperiul Habsburgic devenise Imperiul Austriac, iar între 1867 și 1918, prin unificarea cu monarhia ungară – Imperiul Austro-Ungar. Până la destrămarea imperiului (1806), Capul Casei de Habsburg fusese deseori ales Sfânt Împărat Roman., însă cele două entități n-au coincis teritorial niciodată: Monarhia Habsburg întrunind multe teritorii dinafara Sfântului Imperiu Roman, în majoritatea timpului Imperiul fusese condus de alte dinastii.
De altfel, Monarhia Habsburg nu include toate teritoriile conduse de către Habsburgi. Deși condusese Spania până în 1700, ramura senioară nu este de obicei inclusă în definiția “Monarhiei Habsburg” după domnia lui Carol al V-lea (care divizase dinastia între ramurile sale austriacă și spaniolă până la abdicarea sa în 1556).
Oficial, dizolvarea Monarhiei Habsburgice avuse loc la 11.11.1918, ca urmare a înfrângerii în Primului Război Mondial: atunci, din cauza naționalismului crescând, a revoltelor interne și a prăbușirii militare, imperiul se dizolvase în state naționale independente (Austria, Ungaria, Cehoslovacia, Iugoslavia, Polonia, etc.), formalizând sfârșitul domniei de peste șase secole a Habsburgilor și a structurii multietnice complexe pe 30.10.1918, odată cu abdicarea ultimului împărat, Carol I. Însă, înainte de aceasta, existase dizolvarea Sfântului Imperiu Roman din 1806, când împăratul Francisc al II-lea abdicase, evitând astfel să devină vasalul lui Napoleon. Ultimul împărat al Austriei (1916-1918) și, totodată, ultimul rege al Ungariei (sub numele de Carol al IV-lea) și al Boemiei (sub numele de Carol al III-lea) etc., a fost Carol I al Austriei sau Carol al IV-lea al Ungariei (17.08.1887, Austro-Ungaria – 01.04.1922, Portugalia), născut Karl Franz Josef Ludwig Hubert Georg Maria – din dinastia Habsburg-Lorena, beatificat de către Biserica Catolică în 2004 (cu sărbătoare pe 21 octombrie, ziua nunții sale).
Continuându-ne misiunea de colecționare, cercetare, conservare și restaurare, comunicare și expunere a mărturiilor materiale și spirituale despre viața și activitatea poetului Octavian Goga, în scopul cunoașterii, educării și recreerii publicului vizitator, am inaugurat expoziția inedită de carte (online) “Dizolvarea Monarhiei Habsburgice”.
Vă dorim vizionare și lectură plăcută!