Politicianul francez, prim-ministrul Franței între anii 1906 – 1909 și 1917 – 1920, membru al Academiei Franceze din 1918, Georges Clemenceau (28.09.1841, Mouilleron-en-Pareds, Pays de la Loire, Franța – 24.11.1929, Paris, Franța), supranumit “Père la Victoire” (Tatăl / Părintele Victoriei), a avut o importanță covârșitoare în istoria modernă, atât prin conducerea Franței spre victoria din Primul Război Mondial, cât și prin rolul său cheie la negocierea Tratatului de la Versailles (28.06.1919), acord care a încheiat oficial Primul Război Mondial între Puterile Aliate și Germania.
Poreclit “Le Tigre” (“Tigrul”) pentru intransigența sa, a preluat conducerea guvernului în 1917, într-un moment critic pentru Franța, fiind recunoscut drept artizanul principal al înfrângerii Germaniei și al recâștigării provinciilor Alsacia-Lorena (cunoscute pentru amestecul lor unic de cultură franceză și germană). G. Clemenceau a ridicat moralul național și a cerut victoria totală împotriva Germaniei, refuzând orice compromis și menținând armata concentrată pe front.
Născut în comuna Mouilleron-en-Pareds din departamentul francez Vendée, a urmat studiile de medicină la Paris, înaintea orientării spre jurnalism și politică profesând, o perioadă, ca medic.
În primul său mandat de premier (1906–1909), în calitate de președinte al Consiliului de Miniștri și ministru de interne, a promovat reforme sociale, susținând ferm separarea dintre biserică și stat.
Într-un moment critic al Primului Război Mondial (1917 – 1920), a preluat puterea, insuflând o determinare implacabilă armatei și populației franceze până la armistițiu. Iar la Tratativele pentru Tratatul de la Versailles, desfășurate în cadrul Conferinței de Pace de la Paris (18.01.1919 – 28.06.1919), tratative având drept scop stabilirea noii ordini mondiale după Primul Război Mondial și sancționarea Germaniei, a impus o linie dură împotriva Germaniei, urmărind atât recuperarea regiunilor Alsacia și Lorena, cât și obținerea despăgubirilor masive de război
Datorită prieteniei strânse și durabile cu pictorul Oscar-Claude Monet (14.11.1840 – 05.12.1926), recunoscut drept părintele fondator al mișcării impresioniste, la Muzeul Orangerie din Paris (o instituție de artă impresionistă și post-impresionistă) a fost amenajată o sală cu opt panouri monumentale, dedicată celebrului ciclu “Nymphéas” (“Nuferele”), ciclu reprezentând apogeul operei pictorului: o serie monumentală cuprinzând aproximativ 250 de picturi în ulei realizate în ultimele trei decenii ale vieții sale. Concentrându-se pe reflexiile luminii, interacțiunea dintre cer și apă și transformările naturii de-a lungul zilei, tablourile surprind grădina sa de apă din localitatea Giverny (un sat pitoresc din regiunea franceză Nermandia, devenit faimos la nivel mondial după ce devenise refugiul și locul de creație al celebrului pictor care trăise aici din 1883 până la moartea sa în 1926, transformându-și proprietatea într-o adevărată operă de artă vie care-i inspirase celebrele serii de tablouri cu nuferi).
Pe lângă cariera politică, a scris numeroase articole și cărți, printre care lucrări de analiză politică, memorii și eseuri despre arta sculptorului, graficianului și pictorului francez Auguste Rodin (1840–1917), considerat pe scară largă fondatorul sculpturii moderne, dar și despre menționatul Oscar-Claude Monet.
O lucrare biografică și de analiză politică publicată în 1926, scrisă spre sfârșitul vieții sale (după retragerea din politică în urma Primului Război Mondial), “Démosthène” reprezintă atât o biografie a celebrului orator atenian Demostene (om politic și cel mai mare orator al Atenei clasice și al Antichității, discursurile căruia au rămas modele universale de retorică, oferind detalii esențiale despre societatea greacă din sec. al IV-lea î. Hr.), cât și un eseu profund în care Clemenceau se oglindește pe sine însuși, justificându-și cariera politică.
Analizând viața oratorului atenian Demostene și declinul Greciei antice, marcate de instabilitate politică și pierderea independenței în fața Macedoniei lui Filip al II-lea, acest iportant studiu istoric și politic reprezintă o reflecție a omului de stat și scriitorului francez Georges Clemenceau asupra Parisului și a Franței, identificată cu lupta oratorului elin pentru libertate și suveranitate.
Folosind lupta lui Demostene pentru independența Atenei împotriva expansionismului macedonean condus de Filip al II-lea ca o metaforă pentru propriile sale bătălii, autorul remarcă asemănarea izbitoare dintre pericolul macedonean din Antichitate cu amenințarea Imperiului German pe care a combătut-o personal în Epoca Modernă.
Prin analiza declinului Atenei, Clemenceau evidențiază slăbiciunile sistemelor democratice (instabilitatea politică, lipsa de previziune, ezitarea și apatia cetățenilor în fața pericolelor externe iminente), idealizând profilul oratorului antic (considerat drept un profil al unui patriot neînțeles, un lider ghidat de datorie și caracter, singura armă a căruia a fost puterea cuvântului pusă în slujba libertății).
Continuându-ne misiunea de colecționare, cercetare, conservare și restaurare, comunicare și expunere a mărturiilor materiale și spirituale despre viața și activitatea poetului Octavian Goga, în scopul cunoașterii, educării și recreerii publicului vizitator, am inaugurat expoziția inedită de carte online “«Démosthène», de Georges Clemenceau, în Biblioteca poetului O. Goga de la Ciucea”, oferindu-vă spre lectură și vizionare o analiză istorică a Greciei Antice și, totodată, o profundă oglindire personală, o operă scrisă spre finalul vieții fostului premier francez, după retragerea din activitatea politică de după Primul Război Mondial, un adevărat act de rezistență spirituală și un avertisment privind fragilitatea libertății naționale, un testament testament politic codificat, o profundă analiză istorico-biografică a celor doi mari luptători pentru independența națiunilor.
Vă dorim lectură și vizionare plăcută!