Scriitorul și diplomatul francez Arthur de Gobineau, conte de Gobineau (în franceză: Joseph Arthur de Gobineau) (14.07.1816 – 13.10.1882) este cunoscut atât pentru contribuția la introducerea teoriei științifice a raselor și a “demografiei rasiale”, cât și pentru dezvoltarea teoriei rasei superioare ariene și a “nordicismului”.
Imediat după Revoluțiile din 1848, în “eseul despre inegalitatea raselor umane”, elitistul de Gobineau susținea ideea inferiorității oamenilor de rând aristocraților care, în viziunea lui, ar fi posedat mai multe trăsături genetice ariene din cauza încrucișării mai reduse cu rasele inferioare.
Născut într-o veche și bine stabilită familie aristocratică de conți (tatăl, Louis de Gobineau – ofițer militar și regalist convins, mama, Anne-Louise Magdeleine de Gercy – fiica unui funcționar fiscal regal non-nobil), din punct de vedere ideologic, a fost un legitimist, un susținător al conducerii regaliste a Casei de Bourbon, opunându-se Revoluției Franceze, democrației și conducerii Casei de Orléans (venite la putere după Revoluția din iulie 1830).
Începându-și cariera diplomatică la sfârșitul anilor 1840, din 1861 ocupase diverse funcții de ministru în Persia, Brazilia, Grecia și Suedia.
Este autorul mai multor romane și povestiri scurte, al scrierilor de călătorie non-ficțiune, al eseurilor polemice și a altor lucrări filologice și antropologice, eseul său fiind discreditat pe scară largă ca pseudoștiință de către erudiția modernă.
Inspirând în Germania o mișcare socială numită Gobinism, operele sale influențaseră inclusiv câțiva antisemiți proeminenți: Richard Wagner (compozitor, dramaturg și teoretician al artei germane, unul din cei mai de seamă reprezentanți ai romantismului muzical), Houston Stewart Chamberlain (scriitor, sociolog și filosof englez; autorul cărților despre filosofie politică); politicianul român profesorul A. C. Cuza și liderii Partidului Nazist, care ulterior îi editaseră și republicaseră opera.
După abandonul soțului pentru tutorele copiilor, Charles de La Coindière, de către mama lui (care, pentru a se întreține, apelase la fraudă și fusese închisă), după împlinirea vârstei de 20 de ani, nu i-a mai vorbit niciodată celei care i-a dat viață: dezintegrarea căsniciei părinților, relația deschisă a mamei cu iubitul ei, actele frauduloase ale acesteia și tulburările impuse de fuga constantă și de viața în sărăcie au fost foarte traumatizante pentru tânărul de Gobineau.
Unul dintre cei mai neînțeleși reprezentanți ai literaturii sec. al XIX-lea, după răstălmăcirea “Eseului asupra inegalității dintre rasele umane” (“Essai sur l’inégalité des races humaines”), Arthur de Gobineau devenise un precursor al nazismului, estompând cu totul meritele literare ale unuia dintre maeștrii nuvelei franceze.
Foarte de timpuriu atras de Orient, încă din 1830 (când se afla în Elveția), începe studierea limbii persane, 2 ani mai târziu (reîntorcându-se la tatăl său, în Bretagne) pregătindu-se, fără succes, să urmeze cariera militară. La vârsta de 19 ani, se angajează pe un post mărunt de funcționar la Compania Franceză a Iluminatului cu Gaz, iar în 1839 – la Poștă.
Din 1841 scrie pentru mai multe publicații, inclusiv ziarele regaliste (“L’Unité”, “L’Union catholique”, “La Quotidienne”), apare în “Revue des Deux Mondes”, doi ani mai târziu elaborând, la cererea lui Alexis de Tocqueville (filosof politic, politician, istoric, precursor al sociologiei și scriitor francez), un material despre stadiul filosofiei germane și engleze în domeniul moralei politice și sociale, publicația marcând începutul colaborării temporare, dar și al unei lungi prietenii.
Anul 1847 i-a adus viitorului diplomat consacrarea ca scriitor: “Le National” îi publicase nuvela “balzaciană” “Mademoiselle Irnois” (“Domnișoara Irnois”), în care se regăsește concepția exprimată de Stendhal în “De l’amour”, în aceeași perioadă Gobineau fondând, împreună cu Louis de Kergolay, “La Revue provinciale”, în paginile căreia va apăra principiul descentralizării administrative a Franței.
În 1849, investit șef de cabinet al lui Tocqueville, ministru al Afacerilor Externe în guvernul Barrot, Gobineau își începe cariera diplomatică, la începutul lui noiembrie fiind numit secretar al legației franceze de la Berna, în 1854 – secretar de legație la Frankfurt, iar în 1855 (în plină criză declanșată de războiul Crimeii) – va fi trimis în misiune în Persia, țară cu care Franța a întrerupt relațiile timp de câțiva ani.
În 1853, apar primele două volume (ediția parțială) din “Essai sur l’inégalité des races humaines” (“Eseu asupra inegalității dintre rasele umane”), teoria respectivă nefiind decât o variantă a ideii de inegalitate, concepută ca reacție împotriva ideologiei revoluționare.
În eseul pseudoștiințific despre inegalitatea raselor umane (publicat integral pentru prima dată în 1855), Arthur de Gobineau și-a propus să stabilească o ierarhie între diferitele “rase umane”: albă, galbenă și neagră, însă lucrarea fusese criticată atât pentru argumentele biologice care ar putea legitima noțiunea de “rasă”, cât și pentru ideologiile rasiste pe care le inspirase.
Considerând amestecul rasial drept forța motrice a istoriei, Gobineau analizează fiecare popor în mod individual, prin puternica sa calitate literară lucrarea fiind calificată drept frapantă.
Explicând cauza decăderii civilizațiilor prin cauze rasiale (degenerare datorată “amestecării principiilor etnice”), contrar ideii apariției mai multor rase umane, Gobineau postulează o origine comună a acestora într-o eră adamică și modificarea profundă ulterioară a fiziologiei umane ca urmare a climatelor extreme, drept consecință declarând apariția a trei rase distincte, fiecare cu propriul caracter unic.
Cartografiind mișcările raselor pe care le-a definit (răspândirea negrilor din Africa în Asia, a galbenilor – din America fie spre Europa, fie de-a lungul coastelor asiatice, unde se contopiseră cu negrii de tip malaezian, în timp ce leagănul albilor se află în jurul Mongoliei-Manciuriei), a pus apariția miracolului grecesc pe seama uniunii sângelui alb și a celui galben, iar declinul elenistic – pe seama influenței popoarelor semitice înconjurătoare.
Potrivit scriitorului, dezvoltând cultura egalitară a proprietarilor de pământuri și a războinicilor, arienii germanici revitalizaseră Imperiul Roman, introducând Europa în Evul Mediu, în timp ce arienii scandinavi își continuaseră expedițiile la Marea Neagră și în America.
Încheind cu o viziune pesimistă (declarând îndeplinirea sarcinii rasei albe de principal dătător de viață care aduce rasele în contact și permite civilizația), Gobineau declarase rasele neagră și galbenă drept “fundamentul grosier, bumbacul și lâna, pe care familiile secundare ale rasei albe le înmoaie prin amestecarea în mătasea lor, în timp ce grupul arian, trecându-și firele mai fine prin generațiile înnobilate, aplică la suprafața lor, într-o capodoperă orbitoare, arabescurile sale de argint și aur”.
Pretinzând că se bazează pe lecțiile istoriei, Gobineau asociază și echivalează rasa cu poporul și cu națiunea, declarând supremația rasei albe (a celei mai nobile dintre toate), pentru susținerea afirmației reducând istoria la șase mari civilizații (identificate cu rasa). Considerând omul contemporan drept un om al decadenței, un degenerat și anunțând sfârșitul unei lumi ideale, scriitorul a distrus, practic, concepțiile predominante bazând naționalismele pe probleme rasiale, minimalizând ideea dominantă până atunci a unei rase umane comune și radicalizând diferențele rasiale. Potrivit unor opinii, anume teoriile lui Gobineau despre amestecul rasial și inegalitățile
rasiale contribuiseră la alimentarea teoriilor rasiste, deși teoreticienii rasismului germanic îi denaturase parțial tezele.
Continuându-ne misiunea de colecționare, cercetare, conservare și restaurare, comunicare și expunere a mărturiilor materiale și spirituale despre viața și activitatea poetului Octavian Goga, în scopul cunoașterii, educării și recreerii publicului vizitator, am inaugurat expoziția inedită de carte “Arthur de Gobineau în Biblioteca poetului Octavian Goga” (expoziție online), o apariție editorială prezentându-i teoria, conform căreia amestecul rasial (dintre cele trei rase principale: albă, galbenă și neagră) duce la decadență, iar metisajului succesiv, conducând la o degradare accentuată a caracteristicilor umane fizice, intelectuale și morale, va cauza dispariția speciei umane.
Vă dorim lectură și vizionare plăcută!